DIRECŢIA HIDROLOGIE


Lunca r.Lăpuşna - s.Cărpineni

 

Cursul superior al r.Lăpuşna - s.Negrea

 

Cursul inferior al r.Lăpuşna - s.Sărata-Răzeşi

 

Cursul mediu al r.Lăpuşna s.Cărpineni

 Caracterizarea hidrografică r.Lăpuşna

1. Întroducere

Actualmente ţările riverane fluviului Dunăre s-au organizat într-o structură numită Convenţia Ţărilor Dunărene în scopul studierii, evaluării şi elaborării măsurilor menite să menţină echilibrul natural al proceselor ecologice din acest fluviu, pentru a minimaliza impactul antropic asupra mediului şi poluării transfrontaliere.

Calitatea apei în cursul inferior al fluviului Dunăre, într-un anumit grad, este determinată de calitatea apei a afluentului de stînga a lui, r. Prut.

În anul 2004 Cnvenţia Ţărilor Dunărene au decis să efectueze în Republica Moldova un experiment asupra calităţii apei privind afluenţii r. Prut. În acest scop s-a selectat unul din afluenţii de stînga al r. Prut şi anume r. Lăpuşna. Experimentul constă în controlul hidrometric al acestui rîu, adică amplasarea posturilor hidrometrice şi executarea observaţiilor instrumentale asupra regimului şi calităţii apelor de suprafaţă.

 

2. Informaţii generale despre rîu

 

Rîul Lăpuşna,  îşi ia obîrşia la confluenţa a trei vîlcele, la altitudinea de 305 m abs, la 1,5 km nord-est de s. Vărzăreşti raionul Nisporeni. Se varsă în r. Prut de pe malul stîng, la 239 km de la gura de vărsare, la 1 km nord-vest de s. Tochile-Răducani din raionul Leova, la altitudinea de 19,0 m abs.

 

Lungimea rîului este de 74,3 km. Panta medie constituie 3,85 ‰. Pe primii 5,75 km ai cursului superior panta constituie 29,4 ‰. În cursul inferior, la vărsare, pe un sector de 6,5 km panta constituie  0,45 ‰. 

 

3. Bazinul hidrografic al rîului

Bazinul hidrografic al r. Lăpuşna se mărgineşte cu bazinele următoarelor rîuri:

             a)      la nord-vest şi nord – cu bazinul r. Bîc

             b)      la est – cu bazinul r. Cogîlnic

             c)      la sud-est – cu bazinul r. Sărata

             d)      la sud – cu bazinul r. Sîrma

             e)      la vest şi nord-vest – cu bazinul r. Nîrnova  

Înţlţimea medie a bazinului de recepţie constituie 160 m abs. Panta medie a bazinului de recepţie constituie 112 ‰, lungimea – 59 km, iar lăţimea medie – 8,2 km.

Bazinului de recepţie este aşezat între înălţimea Moldovei Centrale şi stepa Bugeacului, are formă alungită de la nord spre sud. Partea superioară a lui cu o lungime de 17 km este aşezată în partea de sud a Codrilor.

Bazinul este alcătuit din roci sedimentare Neogenice.

Relieful bazinului este accidentat de vîlcele adînci, ravene şi văile afluenţilor.

Se întîlnesc soluri cenuşii, brune de pădure şi podzolice înţelenite, iar în văii sun răspîndite cele de fîneaţă şi solonceacuri.

Suprafaţa bazinului constituie 484 km2. Partea malului drept a lui constituie 211 km2, iar a malului stîng – 273 km2. Ceficientul de asimetrie a bazinului de recepţie constituie 0,13.

Pădurile, ocupă o suprafaţă de 61 km2 sau 12,6 % din suprafaţa bazinului rîului Lăpuşna.   

 

4. Valea

 

Valea este slab sinuoasă, în formă de V. Lăţimea predominantă a ei constituie 2 – 3 km, cea maximală atinge 6 km (s. Minjir), iar cea minimal㠖 1,3 km (la 0,2 km de s. Cristeşti). Versanţii sunt convexşi, în cea mai mare parte abrupţi şi moderat abrupţi, cu altitudini între 80 – 120 m, cea maximală atinge 233 m (din dreapta s. Paşcani), iar cea minimal㠖 51 m (la 2 km în aval de s. Voinescu). Versanţii sunt araţi, iar pe alocuri ocupaţi de podgorii de vii şi livezi.

 

În amonte de s. Mîrzoaia pe muchiile versanţilor se întîlnesc păduri foioase şi arbuşti rari.

 

5. Lunca

 

Lunca este bilaterală, cu lăţimea de 100 – 350 m, iar în cursul inferior (în aval de s. Lăpuşna) se lărgeşte pînă la 570 m. Suprafaţa ei este plănă, de păşune, alcătuită din teren argilo nisipos. Pe sectoarele fostelor lacuri de acumulare lunca se acoperă cu stuf, în dreptul satelor se foloseşte sub păşune sau arături  cultivîndu-se culturi agricole.

 

6. Albia şi reţiua hidrografică

Albia  este neramificată, moderat sinuoasă. În cursul inferior, un sector al ei cu lungimea de 5 km este canalizată pînă la gura de vărsare. Predomină lăţimea de 2 – 5 m, cea maximală atinge 10 m. (în amonte de s. Cărpineni).  Albia este uscată, stabilă. În dreptul satelor Lăpuşna,  Cărpineni şi Minjir, pe o lungime de 1 – 2 km, ea este artificial adîncită pînă la 1,0 – 1,5 m, iar în lăţime atinge 6 – 10 m. Înălţimea bordurii aluvionare atinge 0,5 – 0,7 m. Patul albiei este nisipo-mîlos. Malurile cu înălţimea de 0,4 – 1,0 m sunt constituite din argile, în cea mai mare parte abrupte, înţelenite pe la muchii, iar în amonte de s. Iurceni sunt acoperite cu arbuşti de salcie.  

 

În cursul inferior ea este rectificată şi adîncită (in dreptul s. Sărata-Răzeşti), lăţimea ei constituie 5 – 6 m, iar adîncimea pînă la 2,0 m. În gura de vărsare viteza curgerii rîului constituie 0,11 m/s la adîncimea medie de 0,3 m.     

 

Reţiua hidrografică a bazinului studiat este alcătuită din rîul principal Lăpuşna şi 55 de afluenţi, care reprezintă prin sine pîraie, ravene şi vîlcele. Lungimea totală a reţelei fluviatile şi a cursurilor de apă temparare constituie 351,2 km. Rîului Lăpuşna îi revine 74,3 km din toată reţeua.

 

Afluenţi cu lungimea mai mare de 10 km:

            1.      pîrîul Horjeşti (affluent de stînga cu lungimea de 15,8 km)

            2.      vîlceaua fără nume (affluent de stînga cu lungimea de 12,5 km)

 

Ceilalţi afluenţi au lungimea mai mică de 10 km şi lungimea totală de 251,6 km.

Densitatea reţelei hidrografice constituie ρ = 0,73 km/ km2.  Acest indice ne vorbeşte despre faptul că, reţeua hidrografică a r. Lăpuşna este bine dezvoltată.

 

7. Gradul de studiere hidrologică

 

      Pînă în timpul de faţă r. Lăpuşna este slab studiat şi controlat hidrologic. Serviciul Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova a executat observaţii asupra regimului termic şi nivelului apei la postul hidrometric în apropierea s. Voinescu, în perioada anilor 1944 – 1951.  

         În intervalul anilor 1988 – 1990, episodic s-au măsurat debitele de apă ale r. Lăpuşna în secţiunile hidrometrice Bălceana, Cărpineni şi Sărata-Răzeşti de către inginerul Bespalov I. în componenţa expediţiiei Institutului pentru soluţionarea problemelor ce ţineau de apele Moldovei.

          În luna noembrie 2004 şi în iunie 2005 Serviciul Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova a organizat executatea măsurărilor debitelor de apă în r. Lăpuşna.

          În noembrie 2004, debitele de apă s-au măsurat în secţiunile hidrometrice de lîngă s. Lăpuşna, s. Bălceana, s. Negrea şi s. Voinescu.

         În iunie 2005 debitele de apă s-au măsurat în secţiunile hidrometrice de lîngă s. Paşcani, s. Negrea şi s. Voinescu.

         În dreptul s. Bălceana din cauza vîntului puternic şi adîncimii mici a cursului de apă nu a fost posibil de măsurat debitul de apă, deoarece se cerea aplicarea metodei flotorilor.   

          S-a observat că, la lipsa precipitaţiilor debitele de apă în r. Lăpuşna scad spre gura de vărsare şi pot atinge valori egale cu zero.

 

8. Regimul hidrologic

 

După cum s-a menţionat mai sus, regimul hidrologic al rîului a fost studiat în apropiere de s. Voineascu în anii 1944 – 1945. Materialele observaţiilor ca şi caracteristicile de calcul ale elementelor principale, ale regimului hidrologic se conţin în compartimentele respective ale ,,Îdrumarului”.   

După datele observaţiilor de scurtă durată nivelul apei în cursul inferior al rîului a variat de zero pînă la 3,02 m.

Secarea rîului s-a observat în timpul de vară a anului 1946 şi a durat 53 de zile. 

Din interogarea hidrologică s-a stabilit că, îngheţul total al rîului s-a observat de către populaţia locală în iarna anului 1942 pe parcursul a 30 de zile.

O influenţă însemnată  asupra regimului hidrologic, atît în trecut cît şi în prezent, au exercitat cele 13 iazuri şi lacuri de acumulare amplasate în bazinul r. Lăpuşna.

Postul hidrometric de lîngă s. Voinescu a fost desfiinţat în anul 1951 din cauza amplasării în imediata apropiere a lacului de acumulare Minjir.

            La ape mari şi viituri obişnuite nivelul apei rîului Lăpuşna poate creşte cu 2,5 – 3,02 m.

            În august 1944, în bazinul r. Lăpuşna a trecut o aversă catastrofală (peste 200 mm/24 ore), care a produs o undă de viitură şi toate iazurile, lacurile de acumulare au fost distruse cu excepţia lacului de acumulare Minjir. În prezent unele iazuri sunt reconstruite şi chiar construite altele noi cu excepţia lacului de acumulare Cărpineni.  

            Pe unele sectoare de rîu valul de viitură a atins 5 m. Viitura a ajuns în lacul de acumulare Minjir cu un debit destul de mare, care a supraîncărcat cuveta lui, iar capacitatea deversorului (de 110 m3/s) a fost depăşită.  

            În anii secetoşi nivelurile medii lunare oscilează în limitele a 0 – 60 cm, iar în anii ploioşi variază între 65 şi 150 cm.

            Scurgerea anuală a r. Lăpuşna la vărsare constituie 12,8 mln. m3.

            La ziua cercetării (23.06.2005) suprafaţa totală a oglingii apei iazurilor şi lacurilor de acumulare constituia 445,9 ha. Volumul de apă regularizat de iazurile şi lacurile de acumulare constituia 5,35 mln. m3.

            Coeficientul de acumulare a scurgerii anuale constituie 0,42.

            Actualmente scurgerea r. Lăpuşna constituie aproximativ 50 % din scurgerea naturală.

 

8a. Regimul hidrochimic al rîului

 

           Regimul hidrochimic al r. Lăpuşna este prezentat de Institutul pentru problemele apelor Moldovei care, a studiat compoziţia chimică a apei în anii 1988 – 1990.

            Secţiunile de referinţă pentru studierea chimizmului apelor au fost următoarele: s. Bolţun, s. Cărpineni şi s. Sărata-Răzeşti.

            Apele r. Lăpuşna se caracterizează prin neuniformitatea spaţială a compoziţiei şi mineralizării. În cursul superior, în secţiunea din s. Bolţun, se formează apele hidrocarbonatice din grupa magneziului de tipul doi, cu mineralizarea, în mediu, 1069 mg/dm3 şi valorea generală a durităţii 12,4 mg-echiv./dm3.

            În cursul de mijloc al rîului conţinutul sărurilor minerale în apă şi valorile durităţii generale cresc, constituind, respectiv, 1647 mg/dm3 şi 17,8 mol/ dm3. Conform raportului dintre anioni şi cationi apele se caracterizează ca sulfatice sau hidrocarbonato - sulfatice din grupa magneziului de tipul doi.         

            În gura de vărsare, în dreprul satului Sărata-Răzeşti apele sunt sulfato – sodice de tipul doi cu mineralizarea, în mediu, 1915 mg/dm3.  Prezenţa natriului în componenţa cationică este slab exprimată, relativ conţinutul lui constituie 22,1 – 23,9 % - echiv..

            Neuniformitatea compoziţiei apei de-a lungul rîului se manifestă şi în creşterea, spre vărsare, a valorilor elementelor.      

            Creşte raportul Na+/Ca2+ de la 0.6 pînă la 2,8; Na+ + K+/Ca2++Mg2+ de la 0,2 pînă la 0,8; SO42-/HCO3- de la 0,6 pînă la 1,6. Variaţia sezonieră a compoziţiei ionice a apei rîului se exprimă în scăderea mineralizării şi valorii durităţii generale în perioada cu debite sporite ale cursului de apă.

 

9. Gestionarea rîului

 

            Actualmente apele r. Lăpuşna se utilizează în următoarele ramuri ale economiei naţionale:

în piscicultură, zootehnie, recreaţie şi condiţionat pot fi folosite în irigaţia culturilor agricole, adică pot fi prelevate cantităţi de apă în porţii mici.

            Resursele de apă la ziua cercetării erau acumulate în iazuri şi lacuri de acumulare constituind aproximativ 16,45 mln.m3. Mai înainte apele lacului de acumulare Cărpineni şi Minjir se utilizau la maximum pentru irigaţia culturilor agricole. În prezent, lacului de acumulare Cărpineni se află în stare avariată, golită de apă (după viitura din luna august 1994), iar irigaţia din lacul de acumulare Minjir este abandonată.

 

10. Concluzii  

Resursele de apă ale r. Lăpuşna sunt destul de rezularizate. Dacă s-ar restabili lacul de acumulare Cărpineni, atunci, construirirea noilor lacuri de acumulare nu ar fi necesară. Scurgerea rămasă trebue să menţină viabilitatea rîului şi să contribuie la autoepurarea apelor de canalizare.