| . |
CONVENŢIA PENTRU PROTECŢIA RÂULUI DUNĂRE
Convenţia pentru protecţia râului Dunărea formează instrumentul legal general de cooperare în vederea administrării apelor transfrontaliere, în bazinul râului Dunărea. Convenţia a fost semnată pe 29 iunie 1994 la Sofia (Bulgaria) şi a intrat în vigoare în 1998. Aceasta tinde să asigure că apele de suprafaţă şi cele subterane, din bazinul râului Dunărea, sunt administrate şi utilizate în mod durabil şi echitabil. Convenţia pentru cooperare în vederea protecţiei şi utilizării durabile a râului Dunărea (Convenţia pentru protecţia râului Dunărea) formează instrumentul legal general pentru cooperare şi administrare durabilă a apelor în bazinul râului Dunărea. Convenţia a fost semnată pe 29 iunie 1994 la Sofia, Bulgaria de către 11 state Dunărene: Austria, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehia, Germania, Moldova, Romania, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Ucraina – şi Comunitatea Europeană; şi a intrat în vigoare în octombrie 1998, când a fost ratificată de al noulea semnatar. Republica Moldova a ratificat această convenţie la 17 martie 1999 prin Hotărârea Parlamentului Nr. 323-XIV. Principalul obiectiv al Convenţiei este de a asigura că apele de suprafaţă şi cele subterane, din bazinul râului Dunărea, sunt administrate şi utilizate în mod durabil şi echitabil.
Aceasta implică:
Semnatarii Convenţiei pentru protecţia râului Dunărea au convenit să coopereze în vederea problemelor fundamentale ce ţin de administrarea apelor, prin luarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi tehnice adecvate ca cel puţin să menţină şi unde e posibil să îmbunătăţească calitatea prezentă a apei şi a condiţiilor de mediu ale râului Dunărea şi a apelor din bazinul de captare a acestuia, precum şi să prevină şi să reducă pe cât de mult posibil impactele negative şi schimbările apărute sau care urmează să apară. |